Charly Lamm a părut predestinat să urmeze acelaşi traseu în motorsport ca şi fraţii săi mai mari, Josef şi Herbert Schnitzer. Încă din anii ’60, BMW şi Schnitzer Motorsport s-au bucurat de un parteneriat de succes pe circuite. Cu toate acestea, omul care acum conduce destinele BMW Team Schnitzer în DTM şi-a urmat propriul destin. Motivat de pasiune, meticulozitate şi dorinţa de a descoperi lumea. Charly Lamm a sărbătorit a 60-a aniversare.

Domnule Lamm, am putea începe prin a vă întreba despre amintirile cele mai frumoase. Şi totuşi, nu o vom face. În schimb, am vrea să ştim dacă aveţi regrete că v-aţi implicat în motorsport?

Charly Lamm: Nu regret nici o secundă din tot ceea ce am experimentat în motorsport. Nimic. Cu toate acestea, există momente când aş fi preferat ca lucrurile să fie un pic diferit. Când aveam 14 ani, am fost angajat de echipă să mă ocup de curăţenie. Pregătirea jantelor din magneziu, în special, era o sarcină extrem de plictisitoare. Colegii mei de şcoală jucau fotbal, în timp ce eu eram în garaj. Ca adolescent, acesta era un motiv suficient ca să fii îmbufnat. Şi totuşi, a fost doar pentru o scurtă perioadă de timp.

 

Mai târziu, motorsportul v-a dus pretutindeni în lume…

Lamm: Exact, iar aceasta este latura fantastică a acestei meserii. Oraşul nostru de reşedinţă, Freilassing, este unul liniştit. Cu toate acestea, mi-a fost clar imediat că echipa de curse îmi va oferi şansa de a ieşi din acest univers, să descopăr locuri noi şi să-mi lărgesc orizonturile. Această perspectivă m-a încântat şi mi-a dominat ritmul vieţii încă din tinereţe. Târziu, când aveam curse în America sau în Asia, deseori petreceam câte o săptămână cu rucsacul în spate, călătorind. Din acest punct de vedere am fost foarte norocos.

Deci, motorsportul este mai mult decât simpla dorinţă de a fi pe prima poziţie a podiumului?

Lamm: Pasiunea şi dorinţa de a câştiga au fost mereu acolo, reprezintă impulsul principal. Este valabil pentru mecanici, pentru ingineri şi pentru mine, ca director de echipă. Cu toate acestea, mereu am încercat să privesc imaginea în ansamblu. Poate pentru că primele mele studii nu au fost ca tehnician, dar am reuşit să aduc alte puncte forte în ecuaţie. Pe circuit am putut să-mi folosesc cunoştinţele de literatură, abilitatea de a lucra cu cifre ca şi cronometror sau talentul organizatoric. De-a lungul anilor am deprins aspectele inginereşti şi am preluat responsabilitatea. Am fost complet diferit de fratele meu geamăn Dieter: încă de la început el a fost mai interesat de manuale şi de latura tehnică a lucrurilor. Întotdeauna am împărtăşit bucuria imensă a câştigării curselor.

 

Când aţi obţinut prima victorie ca director de echipă?

Lamm: În 1976, în Campionatul Mondial de Anduranţă, cu BMW 3.5 CSL Coupé. Josef şi Herbert erau ocupaţi cu Formula 2 şi DRM, aşa că, pentru prima dată, am preluat singur responsabilitatea  la cursa de la Spielberg. A fost un accident în antrenamentele libere, după care echipa a reconstruit modelul BMW Coupé în două nopţi – Dieter Quester şi Gunnar Nilsson au obţinut victoria. A fost o experienţă incredibilă. Am ştiut imediat: am vrut să experimentez din nou acel sentiment. Şi din nou.

 

În ciuda tuturor dificultăţilor din primii ani în motorsport, aţi fost un student foarte bun şi v-aţi completat cu succes studiile ca inginer industrial. Sunteţi un intelectual?

Lamm: Nu, cu siguranţă nu. Cu toate acestea, întotdeauna am abordat lucrurile în viaţă fie cu capul, fie cu sufletul. Categoric, trebuie să-ţi utilizezi capul în şcoală, la universitate sau la pit wall. Chiar şi aşa, în motorsport trebuie să pui mereu şi mult suflet. Această combinaţie este ceea ce-mi place cu adevărat la meseria mea.

 

Ne puteţi da un exemplu când a trebuit să vă folosiţi latura emoţională?

Lamm: Modul în care relaţionez cu piloţii. Sunt unii care spun că acord prea mare importanţă faptului de a-i înţelege mai bine şi de a le cunoaşte nevoile speciale în cockpit şi mentalitatea. Cu toate acestea, rămân fidel acestei abordări şi astăzi, chiar şi într-o lume a analizării datelor şi a simulărilor. Ca echipă, pregătim o maşină care trebuie să fie competitivă. Ulterior, pilotul este factorul decisiv în obţinerea succesului cu acea maşină. Acesta este motivul pentru această relaţie a fost întotdeauna importantă pentru mine – şi continuă să fie.

 

Şi acum vine acea întrebare: care sunt cele mai frumoase amintiri din motorsport?

Lamm: Sunt foarte multe momente importante. Victoria de la Le Mans cu BMW V12 LMR, victoriile cu BMW în clasicele de 24 de ore de la Nürburgring şi Spa-Francorchamps şi, firesc, titlurile din DTM, în 1989 şi 2012. Apoi au fost numeroase succese în curse individuale, de care sunt foarte mândru. Şi totuşi, prima mea călătorie la cursa de turisme din Macao este una cu totul specială. Am zburat în Hong Kong, cu un avion cargo, împreună cu maşinile de curse. Apoi am câştigat cursa cu Hans-Joachim Stuck şi BMW 320 Grupa 5. A fost pur şi simplu incredibil. După aceea, am plecat în Filipine, împreună cu actuala mea soţie, şi am explorat ţara.

 

Pentru că mereu este ceva mai important în viaţă decât victoria…

Lamm: Exact.