Drive test Nissan Qashqai (2014) 1.6dCi 130CP MT6 – 4X4 – Tekna

Salut, mă cheamă…

 

Nissan, parintele adoptiv al crossoverelor, își scutură unul din cele mai cunoscute modele de vechile obiceiuri și de nămol, îi pune cravată și îl trimite la agățat prin oraș. Qashqai, un nume ușor de pronunțat și greu de scris, este unul din primele lucruri care ne vin în minte când discutăm de „jeepuri din alea mici”.

 

Vechiul Qashqai a trait o viata lungă de peste 7 ani, în lumina reflectoarelor, Nissan reușind vânzarea a peste 1.2 milioane de modele în Europa, iar la momentul înlocuirii sale încă se vindea ca pâinea caldă.

 

Folosind pretextul noii generații, Nissan a adus pe lângă îmbunătățirile tehnice și o creștere a calității, împingând modelul spre zona premium a segmentului.

 Nissan Qashqai-1

Lupul japonez își schimbă și părul și năravul

 

Dacă interiorul vechiului model își arăta prețul mai bine decât un price-sticker verde praz, în prezent lucrurile stau mult mai bine. Oriunde îți ajunge privirea, fără să te apleci (pe sub bord și prin zonele greu accesibile s-au mai tăiat colțuri pentru a menține prețul competitiv), materialele sunt plăcute la atingere, plasticele sunt moi, butoanele sunt ferme. Estetic, lucrurile stau la fel de bine. Designul interior nu este foarte îndrăzneț, dar este modern, plăcut. Senzația în cabină este predominată de un sentiment de siguranță și familiar. Nimic nu te surprinde, nu te stresează, nu cere atenție, dar totul este disponibil când ai nevoie. Este plăcut să vezi un model nou de mașină care își dorește să fie o mașină cât mai bună pentru tine, nu o vitrina cu feature-uri pentru presă. Este echivalentul unui mers la McDonald’s pentru un hamburger și ești plăcut surprins că vânzătorul nu te agasează cu întrebări gen: vreți sos, cartofi, plăcintă cu mere, suc, șervețele, piper sau înghețată.

 

Concluzionând, schimbarea de pardigmă este surprinzătoare. Dacă vechiul model era un amestec de curaj, bărbăție și plastic, actualul model e un amestec de costum, bocanci și flori. Nouă ne place.

 

Cum se simte

 

Se simte bine, pentru că de fiecare dată când te urci în mașină vei vedea că ți-ai luat o mașină frumoasă pentru 20000 de euro (începe de 15500 și se duce către 28000). Dacă interiorul este mai soft decât în cazul generației anterioare, exteriorul este exact pe dos. Grila mai înaltă, garda la sol mai joasă, privirea încruntată te face să te ascunzi după fusta lui Tiguan. Forma îndrăzneață a capotei este vizibilă și de la volan, pentru ca sentimentul de putere și energie să pătrundă și printre curcubeele și inimioarele de la interior.

 

Direcția este un pic cam ușoară pentru gustul meu, chiar și când acesta este pe modul sport, însă, dacă vei folosi mașina zi de zi, s-ar putea ca această alegere a celor de la Nissan să te scape de câteva riduri timpurii. Motorul diesel, deși zgomotos la turații mici, se simte excelent atât în oraș cât și în afară. Nu veți câștiga liniuțe, dar veți putea face mai multe depășiri per rezervor decât majoritatea mașinilor cu care vă veți întâlni în trafic.

 

Alături de direcție și setările suspensiei sunt înclinate spre confort, amortizoarele cu piston dublu generând un comportament exemplar atât pe denivelări cât și în momentul în care sunteți surprinși de apariția unei noi gropi în drumul spre muncă.

 

Calmul care vă cuprinde în timpul codusului este întrerupt din când în când de unul dintre punctele negative ale unei mașini, dealtfel, excelente. Levierul cutiei de viteze are momente în care se simte ca un cotor de mătură într-o găleată cu cioburi. Sentimentul e accentuat de faptul că levierul are o cursă destul de lungă. Sunt sigur că este o chestie cu care te obișnuiești destul de ușor. De altfel, nu se întâmplă la fiecare schimbare de treaptă și nici nu este foarte intensă. Dar există. Și credem că se putea și fără.

 Nissan Qashqai-23

De ce o vreau

 

O vrei pentru că este una din cele mai bune mașini pe segmentul ei. Pentru că este mai bună ca vechiul model. Pentru că este o mașină care te înțelege. Care îți ține copiii în siguranță. Care, dacă nu te zgârcești la opționale, se parchează singură. Pentru că vrei ceva între Juke și X-Trail. Pentru că „nemțește” este un clișeu. Pentru că îți place sushi. Pentru că Bucureștiul e plin de gropi. Și de pelicani. Pentru că meriți. Încep să deviez. Ideea e că este o mașină care își știe locul și excelează la a fi în locul ăla.

 

De ce nu o vreau

 

Pentru că nu îți place cum arată. Pentru că nu cauți, defapt, un crossover. Pentru ca nu te-ai urcat în una cu panoramic roof. Pentru că troznește cutia de viteze. Pentru că ambreiajul e mai adânc ca Groapa Marianelor. Pentru că rezoluția la camerele pentru parcare este 144p … în zilele cu soare.

 

Concluzia

 

S-ar putea să vă plictisesc dar chiar e o mașină bună, pentru oameni decenți, cu simțul răspunderii, care știu ce vor: spațiu, comfort, siguranță … și din când în când, fără să știe nevasta, să mai iasă de pe stradă și să urce pe un drum neasfaltat pe vârful unei creste.

 

Este o îmbunătățire evidentă a modelului pe care îl înlocuiește. Este cel puțin la fel de relevant în clasa sa ca vechiul model. Și vine la preț de hatchback.